Arhitectura romaneasca are nevoie pentru a evolua de o presa de specialitate puternica si credibila. Unii ar putea spune ca ea exista deja. Nume ca Igloo, Zeppelin, Arhitectura sau Arhitext ar parea sa le dea dreptate. O privire scurta inspre ceea ce se intampla in anii ’90, ne-ar putea face sa ne simtim chiar foarte multumiti cu ce avem astazi. Atentie insa, noi venim de foarte departe… Si lumea nu sta pe loc.
Pentru a facilita accesul arhitectilor tineri si talentati la proiecte, pentru a salva de la disparitie birouri de arhitectura excelente si in final pentru a determina o apropiere a arhitecturii noastre de cea din Vest,  eu cred ca presa de arhitectura ar trebui sa ‘opereze’ si asupra zonelor bolnave ale organismului profesional autohton. Doar astfel isi va putea conserva forta innoitoare.
Orientarea catre o presa pozitiva este in principiu una corecta. Problema este ca daca ea este aproape in totalitate pozitiva iar aspectele critice sunt ascunse in spatele prieteniilor, intereselor si a solidaritatii de breasla, ea pierde din credibilitate.  In zona publicului educat care nu este de specialitate. Si in zona arhitectilor. Adevarati.  Daca totul este fara cusur, atunci cum explicam rateurile arhitecturale si urbanistice atat de evidente din Bucuresti?