Pentru a intelege asta este suficient sa te uiti in ochii lor si sa-I asculti. 
Sau mai simplu, sa le vezi filmele.
Ca este vorba despre Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu sau Calin Netzer aproape ca nu conteaza.
 
Aici este vorba - pe langa talent - despre caracter.
Hotarare. De a juca corect.
Profesionalism.
Si putere. De a sustine ce crezi. De a te impotrivii sistemului stramb.
De a te privi in oglinda. Chiar daca nu-ti place ce vezi. Sau mai ales atunci.
 
Asta sa fie explicatia ?
Daca da,
atunci nu pot intelege rabdarea cu care tinerii arhitecti si studentii arhitecti asteapta.
Aparitia bandei de tineri rebeli arhitecti care sa aduca schimbarea.
Oare nu isi dau seama ca ei sunt cei care pot pune totul sub semnul intrebarii ?
Ca pot spune NU ? Pentru a putea spune apoi DA ?
Asa cum spun de atata vreme confratii nostri din cinematografie ?
 
In acest caz ar trebui sa asculte – mutatis mutandis - indemnul lui Obama adresat tinerilor studenti israelieni:
“Speaking as a politician, I can promise you this:
political leaders will not take risks if the people do not demand that they do”
 
“You must create the change that you want to see.”
 
Pana cand “arhitectii politicieni”* - vedete sau nu - nu vor simti o adevarata presiune din partea tinerilor arhitecti vor continua
sa obtina proiecte folosindu-se de functiile ocupate, in primarii, ministere, comisii, mincu, oar, rur si alte organizatii profesionale,
sa-si aprobe propriile proiecte in comisii,
sa intrebe candid ce confict de interese exista in aceste situatii,
sa fie pasivi la problemele reale ale breslei si care nu le aduc atingere directa,
si, eventual,
sa iasa cu pozitii publice slabe in cazuri de abuzuri extreme ale autoritatilor.
sa iasa cu pozitii publice fatarnice in care solicita  - cui ? – organizari de concursuri.
De gura lumii. Fara niciun efect practic.
 
Si astfel vom asista in continuare
la lipsa cvasitotala a concursurilor de arhitectura in Romania.
Locale, nationale sau internationale.
La lipsa unei piete reale de arhitectura, unde proiectele
in privat sunt “aspirate” in mod ilegitim de cei care pot forta regulile urbanistice sau de alta natura asigurand beneficiarilor lor avantaje necuvenite,
iar la stat sunt “dirijate” politic.
La proiectarea fara arhitecti a mega lucrarilor de termoizolarea a blocurilor cu consecintele estetice cunoscute.
La proiectarea fara arhitecti a pistelor de biciclisti ilegale si nefunctionale.
Si in general
la obtinerea proiectarii oricarei investitii publice intr-un mod netransparent.
La demolarea monumentelor istorice – vezi Hala Matache.
 
La agonia tinerilor arhitecti fara speranta de afirmare.
Nici macar de angajare.
La disparitia treptata a multor birouri minunate de arhitectura.
 
Si in final
la indepartarea totala de modelul cinematografic si, eventual, la identificarea cu cel fotbalistic.
 
Slabiciunea arhitectilor politicieni - vedete sau nu - este imaginea proprie. Vor sa fie perceputi ca personaje de legenda.
Ajutati-i.
Dati-le sansa sa devina legendari.
Impreuna cu voi.
Impuneti-le teme care ne privesc pe noi toti arhtectii.
Fortati-i sa devina adevarati luptatori in sprijinul intereselor arhitecturii romanesti.
Sa obtina rezultate concrete. In folosul breslei nu a lor personal.
Iar daca nu pot.
Daca nu vor.
Obligatii sa lase locul celor care sunt gata sa o faca.

arhitect politician* – arhitect care prin pozitia oficiala ocupata (ales sau nu) ar trebui si ar putea sa serveasca interesele arhitectilor ca breasla si nu o face fiind preocupat de afacerile proprii – de propriul birou, nume sau interese.
Este echivalentul in arhitectura al politicianului real cu rezultate slabe sau extrem de slabe in  functia pe care o ocupa reprezentandu-ne pe noi, dar avand un succes teribil in paralel cu propriile afaceri.

Arh. Bogdan Pop
Asdesign95







Acest articol este dedicat Domnului Arhitect Dan Marin, pe care din pacate nu-l cunosc personal,
dar caruia ii port respect pentru modul in care a inteles sa-si exercite functiile oficiale pe care le-a detinut.